Sofismele de relevanță: ad hominem, ad ignorantiam, ad verecundiam și altele

Ai auzit sigur replici ca „Ce știi tu, că ești doar un copil?” sau „Toată lumea face asta, deci nu e nimic rău”. Par răspunsuri, dar nu spun nimic despre problema discutată. Sunt sofisme de relevanță: raționamente în care premisele nu au legătură logică cu teza, deși pot fi foarte convingătoare psihologic. Mai jos găsești principalele tipuri, cu numele latinești din manual, câte un exemplu și ce poți răspunde.

Ce sunt sofismele de relevanță

Un argument bun are premise care, dacă sunt adevărate, fac teza mai credibilă. Într-un sofism de relevanță, premisele pot fi chiar adevărate, dar sunt irelevante pentru teză: mută atenția spre persoana care vorbește, spre emoții, spre presiunea grupului sau spre lipsa dovezilor. Sunt erori materiale (nonformale), nu formale.

1. Ad hominem (argumentul îndreptat împotriva persoanei)

În loc să combați teza, ataci persoana care o susține: caracterul, trecutul, vârsta, interesele ei.

X susține teza T.
X are o trăsătură negativă (sau e într-o situație anume).
-------------------------------------------
Deci T este falsă.

Exemplu: „Nu are rost să-l asculți pe Andrei când spune că trebuie reciclat plasticul, el nici măcar nu-și face temele.”

Are mai multe variante (abuziv, circumstanțial, tu quoque), explicate pe larg în articolul despre argumentul ad hominem.

Ce răspunzi: „Poate ai dreptate despre mine, dar asta nu schimbă nimic la ce am spus. Ce greșește argumentul în sine?”

2. Ad ignorantiam (apelul la ignoranță)

Susții că ceva e adevărat pentru că nimeni n-a dovedit că e fals, sau invers.

Nu s-a dovedit că T este falsă.
-------------------------------------------
Deci T este adevărată.          (sau invers)

Exemplu: „Nimeni n-a dovedit că fantomele nu există, deci există.” Sau: „N-ai demonstrat că metoda mea de învățat nu merge, deci merge.”

Nuanță: regula juridică „orice persoană este considerată nevinovată până la dovedirea vinovăției” nu e un sofism, ci o regulă de procedură despre cine trebuie să aducă dovezi (sarcina probei). Ea nu afirmă că persoana sigur e nevinovată.

Ce răspunzi: „Lipsa unei dovezi împotrivă nu e o dovadă pentru. Cine susține ceva trebuie să-l susțină cu argumente.”

3. Ad verecundiam (apelul la autoritate necompetentă)

Invoci o autoritate care nu este competentă în domeniul discutat sau o folosești ca să închizi discuția.

Exemplu: „Un actor celebru spune că suplimentul ăsta vindecă răceala, deci funcționează.” Actorul poate fi excelent în meseria lui, dar nu este specialist în medicină.

Atenție: nu orice apel la autoritate e sofism. Să te bazezi pe medicul tău într-o problemă medicală e rezonabil. Apelul devine sofism când autoritatea:

• nu e competentă în acel domeniu;
• e vagă („studiile arată”, „specialiștii spun”, fără să știi care);
• e în dezacord cu majoritatea specialiștilor din domeniu;
• e folosită în locul dovezilor, nu ca sprijin pentru ele.

4. Ad misericordiam (apelul la milă)

Ceri acceptarea tezei invocând situația demnă de milă a cuiva, nu motive relevante.

Exemplu: „Domnule profesor, trebuie să-mi treceți nota la 5, am stat toată noaptea trează și dacă rămân corigentă părinții mei vor fi foarte supărați.” Oboseala și supărarea părinților sunt reale, dar nu spun nimic despre cât de bine e scrisă lucrarea.

5. Ad baculum (apelul la forță sau amenințare)

Teza e impusă prin amenințare, deschisă sau voalată, nu prin argumente.

Exemplu: „Ar fi bine să fii de acord cu propunerea mea, dacă vrei să mai rămâi în echipă.” Amenințarea poate fi eficientă, dar nu face propunerea mai bună.

6. Ad populum (apelul la mulțime)

Teza e considerată adevărată pentru că o cred sau o fac mulți.

Exemplu: „Toată clasa copiază la teste, deci nu e chiar așa grav.” Sau în reclame: „Cel mai vândut telefon din țară, deci cel mai bun.” Popularitatea unei idei nu e o dovadă a adevărului ei.

7. Ignoratio elenchi și omul de paie

Ignoratio elenchi (concluzia irelevantă): argumentezi foarte bine, dar pentru altă teză decât cea în discuție. „Ar trebui scurtată programa la logică?” — „Logica e foarte importantă în viață!” Răspunsul nu atinge întrebarea.

Omul de paie (în engleză straw man): deformezi poziția adversarului, o faci mai slabă sau mai extremă, apoi o combați pe aceea. „Vrei mai puține teme? Deci vrei ca elevii să nu mai învețe nimic.”

Tabel de recapitulare

Sofismele de relevanță în contextul examenului

În variantele oficiale analizate (BAC 2025 și Simularea BAC 2026), cerințele sunt centrate pe termeni, propoziții, silogisme și definiții, fără un item dedicat sofismelor. Verifică programa de examen în vigoare pe subiecte.edu.ro ca să știi dacă și cum pot apărea, de exemplu ca itemi teoretici. Sunt însă o temă de bază a capitolului de argumentare și extrem de utile dincolo de examen: le vei recunoaște în dezbateri, reclame și comentarii online. Legătura cu tehnicile de influențare e discutată în persuasiune vs. manipulare, iar erorile care țin de ambiguitatea cuvintelor, în sofismele de limbaj.