Clasificarea termenilor se face după două criterii principale: extensiunea (câte obiecte desemnează termenul și cum le desemnează) și intensiunea (ce fel de însușiri exprimă). Fiecare criteriu dă câteva perechi de categorii. Un termen primește câte o etichetă din fiecare pereche, deci clasificările nu se exclud între ele. „Pădure”, de exemplu, este simultan general, colectiv, concret, pozitiv și absolut. Dacă vrei să-ți reamintești ce înseamnă cele două dimensiuni, vezi intensiunea și extensiunea termenului.
Clasificarea termenilor după extensiune
Termeni vizi, singulari și generali
| Tip | Extensiunea | Exemple |
|---|---|---|
| Vid (nul) | niciun obiect | „cerc pătrat”, „cel mai mare număr natural”, „perpetuum mobile” |
| Singular (individual) | un singur obiect | „Dunărea”, „Luna” (satelitul Pământului), „autorul romanului «Ion»” |
| General | cel puțin două obiecte | „elev”, „râu”, „număr prim” |
Câteva observații:
- Un termen singular nu trebuie să fie nume propriu. O descriere care se potrivește unui singur obiect („cel mai înalt vârf din România”) este tot termen singular.
- Termenii pentru ființe fictive („centaur”, „Făt-Frumos”) au extensiunea vidă în lumea reală. Unele manuale îi numesc termeni imaginari sau fictivi și precizează că în universul de discurs al mitologiei sau al basmului au referent. Fii atent la universul de discurs din enunț.
- Termenii generali se mai împart, în unele manuale, în finiți („planetă a sistemului solar”) și infiniți („număr natural”).
Termeni colectivi și necolectivi (distributivi)
Un termen colectiv desemnează un ansamblu de obiecte luat ca întreg: „pădure”, „echipă”, „bibliotecă”, „turmă”, „constelație”. Însușirile întregului nu se transmit automat fiecărui element: o pădure poate fi „deasă”, dar un copac nu e „des”. Un termen necolectiv (numit și distributiv) se aplică fiecărui obiect în parte: „copac”, „jucător”, „carte”.
Atenție: colectivul se combină cu singularul și generalul. „Pădure” este general și colectiv (există multe păduri). „Pădurea Băneasa” este singular și colectiv.
Trecerea nejustificată de la întreg la părți („echipa e cea mai bună din țară, deci fiecare jucător e cel mai bun”) sau de la părți la întreg este o eroare clasică, numită eroarea diviziunii, respectiv a compoziției. Vezi erori formale și materiale.
Clasificarea termenilor după intensiune
Termeni concreți și abstracți
Un termen concret desemnează obiecte (lucruri, ființe, persoane, clase de obiecte) cărora le aparțin însușiri: „om”, „masă”, „elev curajos”. Un termen abstract desemnează o însușire sau o relație gândită separat de obiectele care o au: „curaj”, „dreptate”, „albeață”, „egalitate”.
În sens logic, „concret” nu înseamnă „palpabil”. „Centaur” e concret (desemnează un obiect, chiar dacă imaginar), iar „curaj” e abstract, deși curajul se vede în fapte concrete. Un test util: termenul abstract răspunde de obicei la întrebarea „ce însușire?”, iar cel concret la întrebarea „ce obiect?”.
Termeni pozitivi și negativi
Un termen pozitiv exprimă prezența unor însușiri („vertebrat”, „legal”, „muritor”). Un termen negativ exprimă absența lor („nevertebrat”, „ilegal”, „nemuritor”). Termenul negativ formează, împreună cu pozitivul corespunzător, o pereche de termeni contradictorii. Tot așa se construiește complementul P̄ (non-P) folosit la obversiune.
Nu te lua după prefix. „Neam” sau „nerv” încep cu „ne-”, dar nu neagă nimic, deci sunt termeni pozitivi. Invers, „orb” nu are prefix negativ, dar exprimă absența vederii. Ce contează este sensul, nu forma cuvântului. Pentru BAC, rămâi la cazurile clare, cu prefix de negație: ne-, in-, a-, non-.
Termeni absoluți și relativi
Un termen absolut desemnează obiecte gândite independent de altele: „copac”, „carte”, „munte”. Un termen relativ își are sensul doar în raport cu alt termen: „părinte” (al cuiva), „profesor” (care are elevi), „cauză” (a unui efect), „frate”, „mai mare decât”. Termenii relativi vin adesea în perechi corelative: părinte–copil, cauză–efect, întreg–parte.
Alte clasificări pe care le poți întâlni
- Precizi și vagi: un termen e precis dacă poți decide pentru orice obiect dacă intră sau nu în extensiune („număr par”). E vag dacă există cazuri-limită („înalt”, „tânăr”, „grămadă”).
- Simpli și compuși: după numărul de cuvinte („elev” față de „elev de liceu”). Este o clasificare după formă, nu după conținut.
Manualele diferă puțin în ce criterii includ. Perechile vid/singular/general, colectiv/necolectiv, concret/abstract, pozitiv/negativ și absolut/relativ apar însă în aproape toate.
Exerciții rezolvate
Cerință: Clasifică termenii după cât mai multe criterii.
| Termen | După extensiune | După intensiune |
|---|---|---|
| „Pădurea Băneasa” | singular, colectiv | concret, pozitiv, absolut |
| „frate” | general, necolectiv | concret, pozitiv, relativ |
| „ilegalitate” | – | abstract, negativ |
| „cel mai mare număr natural” | vid | concret, pozitiv |
| „nevertebrat” | general, necolectiv | concret, negativ, absolut |
| „echipa națională de handbal feminin a României” | singular, colectiv | concret, pozitiv |
Pentru „cel mai mare număr natural”: nu există un astfel de număr, pentru că oricărui număr natural n îi urmează n + 1. Termenul are intensiune, dar extensiune vidă.
Greșeli frecvente
- Confuzia general–colectiv. „General” spune câte obiecte desemnează termenul. „Colectiv” spune că obiectul desemnat e un ansamblu. Sunt criterii diferite.
- „Abstract” înțeles ca „greu de imaginat”. „Număr prim” e greu de imaginat, dar desemnează obiecte (numere), deci nu e în același caz cu „curaj”.
- Negativ judecat după formă. Vezi caseta de mai sus.
- Termen singular confundat cu nume propriu. „Capitala Franței” e singular, deși nu e nume propriu.
Cum apare la BAC
Clasificarea termenilor apare de obicei la Subiectul I, în grilele de la punctul A și în enunțurile adevărat/fals de la B.2 („Termenul «turmă» este un termen colectiv”). Contează și indirect: termenii vizi sau negativi pot apărea printre cei cinci termeni de la B.1, unde îi reprezinți cu diagrame Euler. Pentru imaginea de ansamblu asupra probei, vezi ghidul pentru Subiectul I.
Întrebări frecvente
Care este diferența dintre un termen general și unul colectiv?
Termenul general se referă la cel puțin două obiecte, fiecare luat separat (de exemplu „copac”). Termenul colectiv desemnează un ansamblu luat ca întreg (de exemplu „pădure”). Un termen poate fi în același timp general și colectiv: „pădure” desemnează multe păduri, fiecare fiind un ansamblu de copaci.
Ce este un termen vid?
Un termen vid are intensiune, dar extensiunea lui nu conține niciun obiect, de exemplu „cerc pătrat” sau „cel mai mare număr natural”.
Cum deosebesc un termen concret de unul abstract?
Termenul concret desemnează obiecte cărora le aparțin însușiri (om, masă, elev curajos). Termenul abstract desemnează însușirea luată separat de obiecte (curaj, dreptate). „Concret” nu înseamnă „palpabil”: și un obiect imaginar poate fi desemnat de un termen concret.
Orice cuvânt care începe cu „ne-” este un termen negativ?
Nu. Contează sensul, nu forma. „Neam” și „nerv” sunt termeni pozitivi, deși încep cu „ne-”. Un termen e negativ dacă exprimă absența unei însușiri, ca în „nevertebrat” sau „ilegal”.